Autor: Marina

Casa de marcat este un instrument electric folosit pentru a calcula si inregistra tranzactiile financiare, dotat si cu un sertar special pentru depozitarea banilor. Aceasta masina tipareste automat bonurile fiscale dupa fiecare vanzare, inregistrandu-le in dublu exemplar: unul pentru client si altul pentru comerciant. Aceasta este eficienta in orice afacere, nu doar pentru este obligatorie din punct de vedere legal, dar si pentru ca ajuta la indeplinirea rapida a procedurilor specifice procesului de vanzare si securizeaza numerarul, sertarul in care sunt depozitati banii fiind incuiat sau blocat dupa fiecare tranzactie. Exista pe piata tot felul de modele si marci de case demarcat, insa au de obicei cam aceleasi proprietati si functii.

Casa de marcat este o unealta esentiala si obligatorie in afaceri fiind privita de unii chiar ca o transformare a erei industriale prin mecanizare. Casa de marcat inregistreaza suma la fiecare vanzare, furnizaeaza dovada platii catre client si patreaza un jurnal zilnic al tuturor tranzactiilor. Casele de marcat din zilele noastre sunt de cele mai multe ori automate si au tot felul de functii care ajuta in buna organizare a magazinelor si restaurantelor. O casa de marcat mai scumpa si mai complexa poate fi folosita in efectuarea inventariilor si efectuarea comenzilor pentru aprovizionare prin alte calculatoare. Poate clasifica produsele vandute pe departamente sau clase, usurand astfel munca managerilor si salvand multa hartie. Acest tip de casa de marcat este folosit mai ales de catre marile lanturi de vanzare cu amanuntul sau restaurante si este inregistrata cate una la fiecare punct de vanzare – terminal POS.

Casele de marcat convemtionale folosite de unitatile mai mici sunt formate in general dintr-o singura piesa cu un sertar pentru bani incorporat, imprimanta si ecran. Acestea sunt cu precadere produse in Asia, desi designul apartine diferitilor distribuitori din tarile in care sunt folosite.

Materialele folosite la confectionarea caselor de marcat sunt similare celor folosite produselor electronice, la fel ca si procesul de productie, de altfel.  Casele de marcat difera de alte bunuri de larg consum, insa, prin importanta procesului de proiectare.

Cele mai multe progrese in tehnologia casei de marcat provin de la aparitia POS-urilor in industrie, cand utilizatorii de mari dimensiuni, cum ar fi marile lanturi de comercianti cu amanuntul au inceput sa profite prin aducerea de software si hardware sofisticat. Comunicarea dintre casele de marcat, considerata acum putin timp o functie avansata, este acum optiune standard chiar si pentru masinile de nivel mediu. Soft-urile pentru casele de marcat sunt in continua evolutie pentru a raspunde presiunilor din partea pietei si a cerintelor in ce in ce mai mari ale clientilor.

Toti parintii care au trecut prin asta stiu cat de emotionanta este inceperea acestei noi etape in viata copilului sau: mersul la gradinita. Totusi, poti face aceata tranzitie mai usoara pentru cel mic, invatandu-l inca de acasa unele lucruri, notiuni de baza. Daca ai inscris deja odrasla la gradinita potrivita, iata ce trebuie sa stii si sa pui in practica, pentru ca prima zi petrecuta in noul mediu sa fie wow si nu bau-bau. Va fi mai usor si pentru ei, dar si pentru voi, ca parinti.

Invata-l cifrele si literele. Daca ai asteptat deja mai mult de 4 – 5 ani pana sa inscrii copilul la gradinita, trebuie ca acesta sa fi acumulat unele cunostinte in privinta alfabetului si a numerelor, notiuni de baza, nu lucruri prea avansate. Tot mai multi copii incep sa scrie si sa citeasca foarte devreme, de aceea, este bine ca si micutul tau sa fie capabil sa faca unele lucruri, pentru a nu se simti stresat sau presat de cerintele educatoarei ori de faptul ca ceilalti stiu mai mult decat el.

Ajuta-l cu igiena personala. Simplul mers la gradinita poate fi foarte stresant pentru un copil, iar a nu putea sa aiba grija de igiena personala poate adauga si mai mult stres. Ajuta-ti copilul sa invete cum sa se spele pe dinti, sa se stearga corespunzator dupa ce a folosit toaleta si sa se spele pe maini. In acest fel, el va incepe deja sa se simta ca un “copil mare”, iar aceasta va insemna intotdeauna mai putina jena fata de ceilalti.

Invata-l sa fie independent. Inainte de a incepe gradinita, pregateste-l sa fie independent, sa invete sa faca unele lucruri singur, cum ar fi suflatul nasului, incheierea nasturilor, desfacerea si trasul fermoarelor, sa bea frumos din ceasca. In cazul in care copilul stie sa faca inca de acasa toate aceste lucruri, viata printre ceilalti colegi va fi mai putin stresanta pentru el si un real ajutor pentru educator.

Ajuta-ti copilul sa-si dezvolte abilitatile motorii. Ce presupune acest lucru? Asigura-te ca poate arunca si prinde o minge, ca tine in mod corect un creion in mana, ca merge in linie dreapta sau poate urca peste lucruri, fara a se rani.

Citeste-i zilnic. Cititul ii ajuta pe coppii sa-si dezvolte imaginatia, ii invata cum sa stea cuminti si asezati pentru a asculta, iara daca este atent si se implica in poveste raspunzand la intrebari, i se dezvolta si abilitatile logice.

Vorbeste-i despre gradinita. Inainte sa-ti duci copilul la gradinita, ajuta-l sa inteleaga ce-l asteapta, vorbind cu el despre asta. Despre ceea ce profesorul lui asteapta de la el, despre jocurile care s-a putea juca, despre ceilalti copii, despre ce alimente vor manca. Toate acetste lucruri il vor pregati pentru marea confruntare din prima zi la gradinita.

Ca educator cu mai multa sau mai putina experienta, probabil ca ai experimentat deja ceea ce are de oferit mediul educational: gradinte urbane sau rurale, mai bogate sau mai sarace, mai bine dotate sau mai puternice financiar, obisnuite sau cu program prelungit, perioada in care te-ai familiarizat deja cu metodele diferite pentru orice: de la a-i invata anumite lucruri pana la a-i ajuta sa-si dezvlte anumite abilitati. Probabil te gandesti ca ai experimentat deja tot ce are gradinita de oferit, bun sau rau. Iata cateva sfaturi in privinta a ceea ce nu trebuie sa faca un viitor educator de gradinita.

1. Nu-i trata pe cei mici ca pe niste roboti sau, mai rau, animale de companie. Aminteste-ti ca sunt oameni, la fel ca si adultii, doar mai mici, cu mai putina intelepciune si experienta. Tratati-i ca pe oameni. Daca ii tratezi mai rau decat te porti cu prietenii tai, inseamna ca faci ceva gresit.
2. Nu te purta cu ei ca sicum ar fi prieteni intre ei. Doar pentru ca sunt in aceeasi grupa nu inseamna ca sunt prieteni. Asa ca nu te referi la adresa lor ca intr-o priteneie reciproca si mai ales nu-i compara, vorbindu-i unuia despre celalat.
3. Nu compara un copil cu altul. La varsta de cinci ani, baietii sunt de obicei cu un an in urma fetelor ca si dezvoltare. Mai mult, intr-o grupa obisnuita de gradinta varstele copiilor variaza chiar si cu un an, un an suplimentar de dezvoltare si experienta de viata care inseaman o multime de diferente la aceasta varsta. Si, poate cel mai important, suntem cu totii indivizi, cu puncte forte si puncte slabe. Se poate ca unii sa-si arate mai bine punctele forte intr-un mediu educational. Ca profesoara insa, imbratiseaza unicitatea elevilor si rezista tentatiei de a-i compara.
4. Nu incuraja paratul si vorbitul in plus. Evident, daca un copil este in pericol de se rani pe el insusi sau pe altii sau distruge ceva, este important sa stii, insa nu-i incuraja sa-ti parasca tot felul de lucruri marunte. Lasa-i sa fie responsabili pentru ei insisi. Respecta situatia pentru a te asigura ca toata lumea este respectuoasa si nimic nu scapa de sub control, dar nu-i recompensa pe cei care parasc. Acest lucru poate deveni un comportament perturbator de-a lungul anilor. Recompensand micii paraciosi, nu le arati copiilor ceea ce conteaza cu adevarat sa-i spui unui profesor, ce este important in comportamentul lor, cum sa faca sa se inteleaga unii cu altii folosindu-se de limbaj pentru a se intelege reciproc.